Dormi?

Nu.
Nu pot, imi e prea lene si ma doare capul. Sunt prea obosita si imi e prea foame ca sa dorm. Nu dorm de nervi, de suparare, prostii din astea prin care si bebeaua trece... cateodata. Deh ... varsta. Copiii sunt instabili emotional, deci comentariile le lasi la poarta.

E o zi prea faina pentru a sta in casa. Dar eu stau .
E ultima mea zi aici si o petrec scriind aiurea pentru a ma descarca, poate pentru ca cei in fata carora ma pot descarca in adevaratul sens al cuvantului fac ce ar trebui sa fac si eu, dar refuz sa cooperez: dorm.
Ma invart aiurea pe scaun, privesc in gol, ma uit la ei, mai scriu un cuvant, ma uit iar la ei ... adorabili cand dorm. Si asa am sa-mi iau buh-bye-ul probabil: am sa ma holb la ei si am sa le spun "pa", sperand sa ma auda in vis.

Astept totusi cafeaua. Nici la ora asta nu am baut-o. Nici pana la ora asta nu am mancat nimic, pentru ca am fost prea ocupata sa-mi petrec noaptea cu berile-n fata si cu muzica-n urechi. Nu-mi pare rau. Imi pare rau doar pentru ca mi-a pierit ingrozitor orice urma de chef care mai poate exista la ora 4 dimineata. Iar lipsa de chef a dus la nervi.
In combinatie cu o raceala crunta, nervii astia-s dracu'gol.

Nici pana la ora asta nu am mancat nimic, pentru ca am fost prea ocupata sa ... stau degeaba, asteptand un firicel de relaxare si calm. Nu a venit.
Si cand, in sfarsit, am fost in stare sa ma ridic din pat si sa trag doua haine pe mine, ei s-au hotarat sa se odihneasca, daca tot au dormit pana acum. Sa se mai odihneasca putin... doar atat. Pana si motanul, cel cu ochii incredibil de atasati unul de altul, s-a alaturat activitatii. Asta e complot, jur!

Dar eu mai astept putin .... iar daca pana termin de scris lamentarea asta aberanta nu se face vreo miscare de wake up, am sa ma duc la fiecare in parte, chiar si la motan, si am sa pun deloc originala, dar necesara intrebare: Dormi?

Hiper!

Este un inceput pentru toate. Daca este un inceput pentru toate, la fel de bine poate sa fie si un reinceput si un rereinceput si un rererererereeeeeeee.... you get the drift. Se poate. Par egzampla, azi a fost un reinceput pentru mine. Da! M-am renascut! Simt cum infloresc precum floarea care pe timpul iernii a murit si ..... de fapt, azi am reinceput sa beau cafea. Dupa mult timp, aproape un an de nebaut cafeaua dimineata, acasa, pe stomacul gol. Deci ceva mult mai profund decat floarea renascanda, zic eu.
Consecinte?
Daca erai aici, iti dadeai seama cat de usor observabile sunt. Dar asa ... monitorul poate fi un incredibil filtru, mai ales in situatii de genul asta.
Deci consecinte.
Aud voci. Bine, asta nu e neaparat un lucru rau, pentru ca vocile astea canta tare frumos . Man, these voices can sing! Bine, asta nu e neaparat un lucru iesit din comun, pentru ca vocile astea ies de prin boxe. Dezamagitor? Da. In apararea mea, pot spune ca se aud mai clar si parca le inteleg mai bine. Cafeaua poate fi, deci, un bun limpezitor de urechi. Parol! Acum daca se apuca cineva sa-si toarne cafea in urechi, n-are decat s-o faca, da' eu ma spal pe maini de orice vina. Tind sa cred ca, totusi, nu sunt o influenta atat de proasta asupra poporului. Sau ...
Apoi, vreau sa vorbesc. Singura! Cred ca probabil de-aia scriu balarismele astea aici. Nu tin neaparat sa le citeasca cineva. Oricum nu le mai citeste nimeni. Ratingul mi-a scazut de mult. Dinainte sa ma apuc sa scriu ceva pe undeva. Dar asta e problema mea si numai a mea, da?
Gata ... acum ca vena nu-mi mai zbate pe gat si am terminat de facut rime involuntare, sa revin. Daca nu si-a dat nimeni seama pana acum, efectul apei negre si amare este ca vorbesc mai aiurea decat in general. Sau la fel de aiurea, dar cu o doza mult mai mare de miserupism. It's a start.
Si sunt moarta de somn si nu-mi pasa. Ma doare capul si nu-mi pasa. Imi e foame si nu-mi pasa. E dezastru in camera si, hey!!! Da, you got that right! Ma doare-n tenisi.
Cafeaua m-a ajutat sa am revelatii. Drept urmare, azi sunt pusa pe planuri mari. Da.... imi fac planuri. Astazi planuiesc sa nu mai vorbesc urat cu nimeni, sa fiu bebea de treaba, sa ma las de... ce trebuie eu sa ma las, sa nu mai bocesc ca nu-mi da mama bani de bomboane, sa multe, dom'le! Cum nu am respectat sintagma "a fi pus pe fapte mari", ma voi tine doar de planificarea acestor lucruri, iar nu si de respectarea planurilor in sine. Dar e un inceput. Simt deja ca devin un om mai bun. Ce efecte! Ce efecte!
Astazi vreau sa dansez. Vreau sa invat sa dansez, pentru ca sunt la fel de flexibila ca o scandura. Dar sunt constienta ca lectiile de dans vor veni foarte tarziu, asa ca acum dau totul din mine si ma misc mai frumos ca niciodata.... in cerc! Geniale miscarile astea complicate de dans in care topai si te invartesti de si un titirez ar fi invidios. De-aia l-am ascuns p-al meu. Nu vreau probleme. Stie toata lumea cat e de nasol cand un titirez e invidios pe tine, nu? Daca cineva nu stie, ii doresc din tot corazonu' meu sa nu afle.
Ma calmez si ascult Shivaree. Fac front comun cu gagica de lalaie. Fac, impreuna cu ea, promisiuni de tipul "your balls are going to be disconnected, you daring, lousy guy!". Nu stiu care tip. Probabil tipul din piesa. Cu siguranta el. Dar nu-l cunosc. Insa sigur a facut ceva rau de merita sa i se deconecteze... orgoliile. Si nimeni nu ar merita sa aiba ceva deconectat, orice, decat daca a facut ceva cu adevarat ... RAU!
Ma calmez. Ceasca mea e goala. Nu-i fac plinul din nou. Sa fim seriosi, se poate mai rau de atat si nu vreau asta. In momentul asta am zis ca poate sa ia casa foc, iar mie sa nu-mi pese. La o a doua ceasca de cafea voi vrea sa fac experimentul. Si, nu de alta, dar s-ar putea sa-mi pese, zic eu. Si nu vreau sa risc.
Deci una e de ajuns. Si nu, nu sunt ciudata. Vreau sa cred ca nu sunt ciudata, iar retardaciunea asta de care dau dovada acum sa dispara odata cu efectul cafelei. Sper. Ca atat imi permit si eu. Da, asta o sa fie un an alt plan pe ziua de azi: sa nu mai fiu cu retard. Stiind ca nu am de gand sa-mi respect planurile ... Dumnezeu cu mila!

PS: Am aflat ca am nevoie de bani pentru diseara. Deci imi pun in plan sa fac rost de bani. Si da, macar cu asta am de gand sa trec la fapte. Sunt hotarata! Deci cine vrea un crac?

Am zis!

Bebeaua a cazut de comun acord cu ea insasi sa nu mai faca poze in care se stramba. Ea fiind aproximativ stramba mai mereu, s-a gandit ca ar fi bine sa nu faca poze deloc, deci, pentru ca in acestea nu i se poate aprecia adevarata frumusete, in sensul ca arata usor tragi-comic. Tragic pentru ea, comic pentru altii. In acest sens, poporul de rand nu ii poate aprecia adevarata fata, pentru ca in poze are nasul cand mare, cand rosu, cand stramb, cand toate deodata. Asta daca e norocoasa.

Am zis!!

Citez Ciuperca: "Deci."

O duminica obisnuita.

Stiu sigur ca azi e duminica. Stiu, pentru ca asa-mi arata cele doua calendare pe care le tin sechestrate pe birou. Stiu. Ce-i drept, daca nu erau ele, nici nu banuiam. Pentru ca azi nu simt ca e duminica. Azi simt ca e ... alta zi. Simple as that! Probabil luni. Asta patesti cand pierzi notiunea timpului.

Intr-o duminica obisnuita stai in fata calculatorului si te chinui sa prinzi tastatura care-ti fuge de sub degete. Asculti o muzica trezitoare si te chinui sa scrii. Nu poti, pentru ca esti prea ocupata sa razi degeaba pe motiv de ... aaaa.... de-aia razi, pentru ca nu stii de ce razi. Iti fluturi pletele abia spalate si suvitele ude ti se izbesc pe fata. Asa e intr-o duminica obisnuita.

Intr-o duminica obisnuita, banala chiar, descoperi ca te dor picioarele. Toate. Toate, adica astea doua cu care mergi. Si descoperi apoi ca te doare si spatele. Crunt! Curiozitatea te impinge sa vezi ce e buba. Si apoi iti pare rau ca te-ai uitat. Buba e de fapt o vanataie cat tine de mare. Cate una pe fiecare din cele toate picioarele tale. Si pe spate la fel, doar ca asta e mai mica decat tine, sa fim realisti. In aceasta duminica total obisnuita te intrebi cine dracu' te-a batut. Sau cand. Sau unde. Sau de ce. Sau macar cum. Dar nu iti amintesti.
Apoi, ca prin minune, trece o bucata de revelatie prin aer si ti se izbeste-n freza. Atunci iti aduci aminte: al dracului leagan!
Iti aduci aminte cum te dadeai intr-un leagan cu o viteza de multikm/h si-ti izbeai coloana de spatarul nenorocitului. Pentru ca nu aveai chef sa zbori, te tineai bine, dar tot mai saltai din cauza vitezei. Si uite asa partea din spate a picioarelor tale interactiona violent cu marginea aceluiasi leagan, care era putin de fier. Marginea.

Acum ca ai dezlegat acest mister, te poti duce sa mananci. Numai ca nu prea iti arde. Desi iti este foarte foame, ai asa... o stare care te impiedica sa imbuci (asa, razi. there you go!). Si tinzi sa crezi ca e putina mahmureala de vina. Si iar te gandesti ...
Frate, da' ai baut, nu gluma! De ce? Pai ce petrecere hepihepijoyjoy la care sa nu se bea ai vazut tu? Bine... asta nu ar fi trebuit sa-ti permita, totusi, sa consumi tot ce prindeai in mana, in materie de alcool. Cat gin ai baut tu in noaptea trecuta, perfect obisnuita? Cata tequila? Cata bere? Cat vin? Cata sampanie? Cat Sangria? Fato! A zis bine ala de ti-a reprosat ca "bei cam mult! si pozele-s luate de pe deviant! toate!" . A zis bine doar in prima parte a ceea ce-a zis. Zicatorule, cata dreptate ai avut, iar eu am refuzat sa ma holb la adevar!

Deci ai baut. Si te-ai luat la tranta cu un leagan, care era normal sa castige. Ce-ai mai facut? Ai dansat? Daaa!! Mult! Dup-aia? Ai latrat in cel mai afon mod un "La Multi Ani", te-ai speriat cand "La multi Ani"-ita era aruncata in sus de 18 ori de niste oameni pe care puteai sa juri ca-i cunosti, dar in momentul ala habar n-aveai cine-s. Ciudat, ea radea, iar lumea din jur aplauda si radea impreuna cu ea. Atunci te-ai hotarat sa te bucuri si tu. Apoi?............................... Corect, nu mai stii. Hai sa te ajut eu. Ai adormit. In fine, ai incercat sa adormi. Ciudate casele astea care incep a se invarti la o bucata de noapte si nu te lasa sa dormi.
Te-ai trezit apoi si ai observat ca din 20-sau-peste straini au mai ramas doar ... 10-sau-peste oameni pe care parca ii cunosteai. Halleluja! Ii vedeai bine! Nu se mai invarteau, nu se mai divideau si nu se mai faceau una cu ceata! Pentru a sarbatori, ai iesit pe veranda si te-ai bucurat de cafea, de muzica ce se chinuia sa distreze si ultimii distrusi ramasi, de soarele care abia iesea de dupa deal; probabil se trezise si el atunci, obosit dupa petrecere.
Ai mai schimbat vorbe, ai ras fara sa stii de ce, ai mai ras putin , te-ai chinuit sa mai dormi, dar ceasul ala nu te lasa. Ca sa nu mai spun de rasetele obosite de jos si de muzica ce inca se mai chinuia sa distreze pe cineva.
Te-a trezit mai tarziu cineva si ti-a spus ce nu vroiai sa auzi : "hai! mergem acasa!"

Iti aduci aminte ca a fost frumos. In aceasta zi ca oricare alta, complet banala si fara ceva special, iti aduci aminte ca ti-a placut. Iar in cazul in care vei indrazni sa uiti de noaptea trecuta, vor exista mereu cele 3 vanatai care sa-ti aduca aminte cat de frumos a fost si cat de mult ti-a placut.

Intr-o duminica obisnuita asculti muzica, prinzi in sfarsit tastatura care-ti fugea de sub degete, iti treci o mana prin parul care incepe sa se usuce si te intrebi: "cum ai putut sa bei atat, Bebea roz ce esti? "

Great expectations ...

Too great, to be exact. Am realizat azi ca am prea multe pretentii ... de la viata, de la ceilalti, de la ...mine. Si ca sunt incredibil de egoista si de unfair. Si ca fac rau celor din jur fara sa vreau. As vrea sa pot spune "fara sa stiu" pentru a avea o scuza, dar sunt uber constienta ca nu-i asa. I'm aware. I fuck others up and I'm damn good at it! Not proud, though. Si imi pare rau, da' parca nu-i pot da drumul. Si nu ma pot bucura de fericirea celorlalti. Si nu ma pot bucura de fericirea mea. Si nu pot aprecia ceea ce am.
Am niste prieteni geniali si nu-mi ajunge. Bebeaua are cele mai frumoase jucarii din lume, dar vrea mai mult, desi stie, la dracu! Stie ca nu exista jucarii mai frumoase.

Bebeaua va iubeste, dar e inca prea mica pentru a sti sa arate asta. O sa se maturizeze ea. Promite. Promite solemn. Si promite ca va si afla ce-i ala "solemn" . Si va vrea fericiti. Si va roaga sa nu o bagati in seama cand da dovada crunta de egoism. Sau din contra: s-o bagati in seama si eventual in alte parti . Promite ca nu se supara. Din nou, solemn.

Si ... " si"-ul e repetat pentru ca asa vreau eu. Si ... nu-mi pasa ca nu intelegi ce-am scris. Nici nu trebuie. O alta pagina a capitolului "azi scriu aiurea si bat campii".

Te trezesti ... intrebandu-te why we sacrifice the beautiful ones. Pentru ca suntem prosti.


PS: YOU KNOW!!!!

Azi scriu mult si prost

Moment memorabil , ladies and gentlemen, bebeaua scrie de dragul de a nu se plictisi. Scrie desi nu are nimic de spus. Scrie pentru ca simte nevoia sa scrie si nu stie ce. Bebeaua e intr-atat de plictisita !

Sau poate asta vreau sa spun. Poate vreau sa ma plang de faptul ca ma plictisesc si ca e o plictiseala din aia care doare si care indispune. E o plictiseala care te face sa te simti ca-n zilele alea ale lunii. Dragi tovarasi de sex masculin, si voi stiti despre ce vorbesc. Uneori va doare si pe voi, chiar mai mult decat pe noi, mai ales daca traiti in preajma unei femei.

Asa... deci ma plictisesc. Si daca ma plictisesc trebuie sa fac ceva pentru a nu ma mai plictisi. Bun... ascult muzica. Altceva ? Sa ma uit pe pereti ? Da, am facut si asta. Sa ma scarpin in nas si/sau sa ma uit in gol, facand balonase? Yucky ! Deci nu, dar nici mult nu mai am. Sa fac curat prin camera ? Sa invat pentru examenul la Citire de luni ? Nu ! Pentru ca e plictiseala aia pe care o ai nu pentru ca nu ti-a mai ramas nimic de facut, ci pentru ca... ai dat de dracu ! Vin momente din alea in viata fiecarui muritor in care Dumnezeu se trezeste brusc din betie si spune « Ah ! lume naspa ! oameni rai ! iar TU esti unul din ei ! » Si cum te pedepseste ? Iti arunca un pian in cap in timp ce mergi pe strada ? Iti omoara pisica ? Iti exfoliaza unghiile ? Mai rau ! Te inchide intr-o cutie pe care o umple cu plictiseala si te lasa sa te ineci. De tot.

Imi e asa lene incat nu pot scrie chestia asta. Probabil va ramane neterminata. Imi e lene sa....

Pai daca am ajuns sa scriu chestii de inner self atat de lungi si nu sunt in stare sa termin o fraza pentru ca nu stiu cum trebuie sa se termine, e trist. Moment memorabil, ladies and gentlemen, bebeaua bate campii, deviaza mai deviant decat devia pana acum, scrie niste chestii de care ea insasi radea cand le citea la altii. Bebeaua imbatraneste ! E mare de-acum. Isi ia viata in propriile maini, mai are putin si da examene de admitere pentru scoala primara. Scapa de scutece!Si cauta motive pentru campii astia batuti fara gratie :))

Culmea e ca nici nu am timp sa ma plictisesc, iar asta ma enerveaza crunt. Da, stiu, nu intelegi ce scriu. No biggy, nici eu . Some would say I’m emo now. Da !! Scriu emo !! In sfarsit vad si eu cum e ! Bine... cvasi-emo, dar pentru mine e de-ajuns.

Ma scarpin in cap, ascult de'al de vals hedone , ma mai scarpin in cap si-mi spun s-o las balta. Nu, nu cu plictiseala. Ca asa ceva nu e uman posibil. Cel putin nu pentru mine. Am s-o las balta cu scrisul aiurea si am sa ma perfectionez in arta de a sta degeaba.

Deci bebeaua a scris mult si prost. Voi intelege daca vei vrea sa ma vezi pierind in chinuri pentru ca ti-am pierdut pretiosul timp cu ... aaaa... astea, ce-or fi ele.

S-a purtat, tataa!!

Daca purtai tenesi acum vreo 2 ani, erai considerat sarac, vai de steaua ta, ca n-aveai bani sa dai apa-n clocot si alte astea. Acum lumea a evoluat [pbhhht! ] si tot strutu de mol, care inainte radea de noi...saracii cu tenesi, poarta carpele cu talpa pentru ca e mare trend de trend.

Daca inainte cu doi ani te trimitea mama in piata cu o sacosa de rafie dupa tine, era mare rusine mare, ca "ce-o sa spuna uber culozitatea din cartier/scoala/liceu cand o sa ma vada cu rafea dupe mine?" . Si as fi crezut ca asa e si acum si ca asa a fost anu' trecut. Da' uite draga cum nu sunt eu in feshan si cum nu stiam eu ca anu' trecut se purta rafie Lui' Vito' ! Cum as fi vrut eu sa ma trimita mama-n piata cu rafea dupa mine si sa spun ca-i de Vito'! Vito'!!!!! Ada-mi rafea-napoi, ca sa arat si eu ca-s cul!!

Am avut ocazia sa fiu si eu in trend anu' trecut si am pierdut-o! *bocete de copchila antru*

Dudulici, zgarie-te pe gat, ca sunt sigura ca au avut astia si rafii negre, din alea de care-ti plac tie si nu mai gasesti. Da un telefon la Lui' si vezi...poate mai au in stoc ceva sacose prafuite. Desi ma cam indoesc, la cat succes or fi avut si cate personalitati trv si trendy au cumparat...cred ca s-au epuizat.